Pe internet găsești o mulțime de sfaturi despre cum să comunici.
- Nu te justifica.
- Nu te lăsa manipulat.
- Stabilește o limită.
- Nu intra în jocul lor.
- Pleacă din conversație.
Fiecare dintre aceste sfaturi poate fi foarte util într-o anumită situație.
Problema este că situațiile nu sunt la fel.
Și nici relațiile nu sunt la fel.
Vorbim diferit cu partenerul, diferit cu colegul, diferit cu părintele și diferit cu un străin pe care probabil nu-l vom mai vedea niciodată.
Ceea ce într-o situație este o limită sănătoasă, poate fi în alta o reacție inutil de dură.
Iar ceea ce uneori este o autoprotecție corectă poate afecta alteori relația pe care, de fapt, voiam să o protejăm.
Aceeași propoziție poate însemna ceva diferit în relații diferite
Imaginați-vă o întrebare simplă:
De ce nu vrei să vii?
Dacă v-o pune un străin, este posibil să nu simțiți nevoia să explicați nimic în plus.
Nu vreau.
poate fi suficient.
Dar dacă întreabă partenerul:
De ce nu vrei să fii cu mine astăzi?
în spatele întrebării poate fi dorința de a înțelege ce se întâmplă.
Nu este neapărat vorba despre nerespectarea limitei.
La fel, dacă un coleg întreabă:
De ce nu poți face față acestei sarcini astăzi?
nu înseamnă neapărat că vă contestă dreptul de a refuza o altă sarcină.
Poate doar are nevoie să știe cum să planifice proiectul.
În toate cazurile ați putea folosi același sfat:
Nu trebuie să-ți explici refuzul.
Și, într-un anumit sens, ar fi adevărat.
Doar că există o diferență între ce aveți dreptul să faceți și ce este bine să faceți într-o relație concretă.
Dreptul de a nu explica ceva nu înseamnă că este întotdeauna bine să nu explici nimic
Aceasta este o diferență importantă.
Îi spuneți partenerului:
În weekend nu plec nicăieri.
Iar când întreabă de ce:
Nu trebuie să-ți explic.
Poate că într-adevăr nu trebuie.
Dar dacă aveați planuri împreună, un astfel de răspuns poate părea o închidere a relației.
O altă variantă este:
Nu vreau să plec pentru că în ultima vreme sunt foarte epuizat și am nevoie să mă odihnesc. Știu că așteptai cu nerăbdare, așa că înțeleg că te întristează.
Rezultatul este același.
Nu plecați.
Limita voastră a rămas intactă.
Și, în același timp, i-ați oferit celuilalt o informație:
Te văd. Știu că decizia mea te afectează și pe tine. Iar relația noastră nu a dispărut doar pentru că spun nu.
Prin comunicare nu rezolvăm doar o problemă. Construim și relația
Fiecare conversație are cel puțin două niveluri.
Unul este practic:
Ce s-a întâmplat? De ce avem nevoie? La ce ne punem de acord?
Celălalt ține de relație:
Cum ne purtăm unul cu celălalt în timpul conversației?
Putem, de exemplu, să rezolvăm o problemă foarte eficient:
Nu. Nu voi face asta. Discuția s-a încheiat.
Poate că astfel ne-am protejat perfect limita.
Dar dacă este vorba despre o persoană cu care vrem să trăim, să lucrăm sau să menținem o relație apropiată, merită să ne punem încă o întrebare:
Ce va rămâne între noi după această conversație?
- Încredere?
- Sentimentul de respect?
- Distanță?
- Teamă de a mai deschide subiectul?
Comunicarea nu este doar un instrument prin care obținem un rezultat.
Este și modul în care, treptat, construim sau slăbim relația.
Nu este suficient să te gândești doar la tine
Multe sfaturi despre comunicarea sănătoasă subliniază pe bună dreptate:
- Ai dreptul la propriile limite.
- Nu trebuie să suporți orice.
- Nu ești responsabil pentru emoțiile tuturor celor din jur.
Acest lucru este important.
Dar dacă comunicarea este redusă doar la întrebarea:
„Cum mă protejez?”
se pierde ceva esențial.
Și celălalt are propriile nevoi.
Iar între voi există o relație.
De aceea poate fi util să vă gândiți simultan la trei lucruri:
- De ce am eu nevoie?
- Ce se întâmplă probabil cu celălalt?
- Ce vreau să rămână între noi după această conversație?
A treia întrebare schimbă adesea semnificativ felul în care răspundem.
Partenerul nu este colegul. Colegul nu este un străin
Imaginați-vă că cineva vă critică în mod repetat modul de lucru.
Unui coleg îi puteți spune:
Am nevoie de observații concrete despre muncă. Evaluarea personală nu mă ajută.
Este un răspuns obiectiv și funcțional.
Într-o relație de cuplu însă, același stil poate părea rece:
Am nevoie să formulezi o cerere concretă în locul unei reacții emoționale.
Tehnic, poate avea sens.
Din punct de vedere relațional, poate suna ca o conversație între două departamente ale unei companii.
Poate că partenerul nu are nevoie doar de ajustarea formei de comunicare.
Poate încearcă să spună:
„Sunt rănit.”
Iar uneori este mai important să răspundeți mai întâi:
Văd că te-a afectat cu adevărat. Vreau să înțeleg de ce.
Abia apoi să abordați problema concretă.
La fel, nu este bine să folosiți comunicarea de cuplu peste tot
Extrema opusă ar fi să încercați să construiți o înțelegere profundă cu toată lumea.
Un străin se comportă agresiv.
Nu trebuie să căutați împreună cu el o nevoie emoțională comună.
Uneori este suficient:
Nu vorbiți așa cu mine.
Și să plecați.
În cazul unei persoane cu care nu aveți nevoie de nicio relație, prioritatea principală poate fi:
claritatea, siguranța și încheierea interacțiunii.
În cazul partenerului, prioritatea principală poate fi:
limita + înțelegerea + păstrarea apropierii.
În cazul colegului:
limita + colaborarea funcțională.
În cazul părintelui:
limita + istoria relației pe termen lung.
Acestea nu sunt situații identice.
Sfatul de pe internet nu vă cunoaște adesea relația
Aceasta este una dintre principalele probleme ale sfaturilor universale despre comunicare.
Cineva citește un articol:
5 semne că cineva vă manipulează.
Și începe să observe:
inducerea vinovăției, nerespectarea limitelor, contestarea realității.
Apoi partenerul spune:
Îmi pare rău că ai rămas din nou mult timp la serviciu.
Iar persoana răspunde:
Nu sunt responsabil pentru emoțiile tale. Nu mă voi lăsa manipulat prin vinovăție.
Dar poate că partenerul nu manipula deloc.
Poate doar a spus:
„Îmi lipsești.”
Iar tehnica defensivă menită să protejeze persoana de manipulare tocmai a afectat relația.
Eticheta schimbă și propria noastră comunicare
De îndată ce îl clasificăm pe celălalt drept:
- manipulator
- narcisist
- persoană toxică
începem adesea să-i interpretăm comportamentul prin acest filtru.
Își arată dezamăgirea:
Îmi provoacă vinovăție.
Nu este de acord:
Nu îmi respectă limitele.
Își amintește conversația altfel:
Mă face să mă îndoiesc de propria realitate.
Vrea să încheie conversația:
Pune presiune asupra mea.
Este posibil ca unele dintre aceste descrieri să fie uneori exacte.
Dar eticheta mai are un efect:
ne schimbă și pe noi.
- Devenim mai vigilenți.
- Explicăm mai puțin.
- Întrebăm mai puțin.
- Ne pregătim pentru un atac.
- Percepem fiecare întrebare ca pe o presiune.
- Percepem fiecare dezacord ca pe o încercare de control.
Iar prin aceasta se poate schimba întreaga dinamică a relației.
De aceea este util să ne amintim:
Eticheta nu schimbă doar felul în care îl vedem pe celălalt. Schimbă și felul în care începem să vorbim cu el.
Aceasta nu înseamnă să ignori comunicarea cu adevărat incorectă
Prudența față de etichete nu înseamnă:
Scuzați totul.
Dacă cineva, în mod repetat:
- nu vă respectă refuzul,
- vă provoacă vinovăție pentru a vă determina să vă schimbați decizia,
- vă umilește,
- transferă asupra voastră responsabilitatea pentru comportamentul său,
- vă contestă percepția în loc să abordeze faptele concrete,
- vă pedepsește pentru dezacord,
are sens să luați acest lucru în serios.
Diferența este că nu trebuie să decideți mai întâi:
Ce fel de persoană este?
Puteți începe cu întrebarea:
Ce se întâmplă în mod repetat între noi și cum vreau să reacționez la asta?
Aceasta este de obicei mai practică și mai precisă.
Respectul față de sine, față de celălalt și față de relație
Poate ajuta un model simplu.
Într-o comunicare bună încercăm să păstrăm trei lucruri:
Respectul față de sine
- Pot spune nu.
- Pot avea propria nevoie.
- Nu trebuie să accept o insultă sau presiune.
- Nu trebuie să renunț la perspectiva mea doar pentru a fi liniște.
Respectul față de celălalt
- Celălalt poate să nu fie de acord.
- Poate avea propria nevoie.
- Poate fi dezamăgit.
- Își poate aminti situația altfel.
- Nu trebuie să accepte automat soluția mea.
Respectul față de relație
- Îmi pasă de felul în care vorbim unul cu celălalt.
- Nu vreau să câștig o ceartă cu prețul neîncrederii pe termen lung.
- Vreau să fiu clar, dar nu inutil de umilitor.
- Vreau să-mi păstrez limita, dar nu să pedepsesc.
- Vreau să fiu deschis, fără să mă pierd pe mine.
Exact a treia parte lipsește adesea din sfaturile de pe internet.
Relația nu trebuie întotdeauna păstrată cu orice preț
Aici este însă important să nu ajungem la extrema opusă.
Respectul față de relație nu înseamnă:
Trebuie să suport orice, pentru că nu vreau să pierd relația.
Uneori tocmai modul de comunicare pe termen lung este motivul pentru care relația trebuie schimbată, limitată sau încheiată.
Unele relații sunt periculoase sau umilitoare pe termen lung.
Alteori se dovedește pur și simplu că nevoile sau valorile celor doi oameni nu sunt compatibile.
Respectul față de relație nu înseamnă, așadar, să o păstrezi cu orice preț.
Înseamnă mai degrabă:
Știu că modul în care comunic afectează nu doar pe mine și pe celălalt, ci și ceea ce există între noi. Și țin cont în mod conștient de acest lucru.
Între sacrificiul de sine și ruperea brutală există mult spațiu
Internetul oferă uneori două extreme.
Una:
Mai presus de toate, fii înțelegător, cedează și nu provoca conflicte.
Cealaltă:
Nu accepta nimic. Stabilește o limită dură și pleacă.
În viața reală însă, majoritatea relațiilor se desfășoară undeva între aceste două extreme.
Puteți spune:
Nu.
și, în același timp:
Înțeleg că te-a dezamăgit.
Puteți spune:
Nu vreau să vorbești așa cu mine.
și, în același timp:
Vreau să rezolvăm problema după ce ne liniștim.
Puteți spune:
Nu sunt de acord cu tine.
și, în același timp:
Vreau să înțeleg de ce vezi lucrurile altfel.
Vă puteți păstra limita și, în același timp, puteți rămâne conectați relațional.
Uneori este mai bine să explici mai mult
Dacă cineva pune presiune asupra voastră în mod repetat, poate fi sănătos să încetați să vă mai apărați.
Dar uneori explicația este tocmai ceea ce are nevoie relația.
Partenerul întreabă:
De ce ai nevoie acum de atât de mult timp pentru tine?
Răspunsul:
Nu trebuie să-ți explic.
poate fi justificat.
Dar:
În ultima vreme sunt foarte suprasolicitat și am nevoie de puțină liniște seara. Nu înseamnă că nu vreau să fiu cu tine.
poate preveni un sentiment complet inutil de respingere.
Aceasta nu este slăbiciune.
Este o informație pe care am decis să i-o oferim unei persoane la care ținem.
Uneori este mai bine să explici mai puțin
La fel, există situații în care explicațiile suplimentare nu ajută relația.
Spuneți:
Astăzi nu vin.
Și urmează o negociere de o jumătate de oră.
Atunci poate fi mai sănătos:
Am explicat deja de ce. Decizia mea nu se schimbă.
A ține cont de relație nu înseamnă disponibilitate fără limite.
Înseamnă mai degrabă capacitatea de a vă gândi:
- Câtă deschidere este utilă aici?
- Și de la ce punct împărtășirea devine o justificare forțată?
Uneori scopul principal nu este rezolvarea problemei
Într-o relație profesională, întrebarea principală poate fi:
Putem continua să colaborăm?
În cuplu:
Putem rămâne apropiați chiar dacă nu suntem de acord?
În familie:
Putem păstra legătura fără să ne controlăm reciproc viața?
În cazul unui străin:
Pot încheia această interacțiune în siguranță?
Acestea sunt obiective diferite.
Iar un sfat de comunicare bun pentru unul dintre ele poate să nu fie bun pentru celălalt.
Trei întrebări care pot schimba răspunsul
Când nu știți ce să spuneți, încercați să vă întrebați înainte de a răspunde:
1. De ce am eu nevoie?
- Vreau să refuz?
- Am nevoie să fiu ascultat?
- Vreau o schimbare?
- Am nevoie să întrerup conversația?
2. Ce se întâmplă poate cu celălalt?
- Este dezamăgit?
- Încearcă să-mi spună ceva?
- Pune presiune asupra mea?
- Are o altă nevoie?
- Sau pur și simplu vede situația altfel?
3. Ce vreau să rămână între noi?
- Am nevoie în primul rând să plec în siguranță?
- Vreau să păstrez colaborarea profesională?
- Vreau ca partenerul să știe că, în ciuda refuzului meu, îmi pasă de el?
- Vreau să revin la subiect mai târziu?
A treia întrebare ne împiedică adesea să folosim tehnica de comunicare corectă într-un context relațional greșit.
Nu există o singură propoziție corectă
Uneori cel mai bun răspuns este:
Nu.
Alteori:
Nu, și îți voi explica cu plăcere de ce.
Alteori:
Înțeleg că te întristează.
Alteori:
Voi încheia conversația acum.
Și uneori:
Ai dreptate. Am făcut greșit acest lucru.
Nu este vorba doar despre cunoașterea formulărilor corecte.
Este vorba despre capacitatea de a recunoaște:
- Cine se află în fața mea?
- Ce fel de relație există între noi?
- Ce se întâmplă chiar acum?
- Ce trebuie să protejez?
- Și ce nu vreau să distrug inutil în timp ce mă protejez?
Comunicarea nu înseamnă doar răspunsul corect. Înseamnă să lucrezi cu relația
Putem învăța să stabilim limite, să acceptăm critica, să spunem nu sau să oprim un atac.
Toate acestea sunt abilități importante.
Dar niciuna dintre ele nu funcționează în vid.
- Stabilim limita diferit cu partenerul.
- Diferit cu colegul.
- Diferit cu părintele.
- Diferit cu un străin.
De aceea, în Duovio nu exersați doar un singur „răspuns corect” universal. Puteți exersa aceeași abilitate de comunicare în relații și situații diferite, în care aceeași propoziție poate avea un impact complet diferit.
Scopul nu este să învățați să folosiți mereu cea mai dură sau cea mai perfectă tehnică.
Scopul este să puteți căuta, într-o conversație concretă, echilibrul între respectul față de sine, respectul față de celălalt și respectul față de relația dintre voi.