„Nu te interesează deloc de mine.”
„Nu mă ajuți niciodată cu nimic.”
„Munca ta este evident mai importantă decât mine.”
În spatele unor astfel de fraze nu se află adesea dorința de a-l răni pe celălalt. Poate exista o nevoie perfect legitimă:
- Vreau să petrec mai mult timp cu tine.
- Am nevoie de ajutor.
- Vreau să simt că mă asculți.
Doar că, în loc să spunem de ce avem nevoie, începem să vorbim despre ce face celălalt greșit.
Iar astfel, întreaga conversație poate merge într-o altă direcție.
Reproșul ascunde adesea o nevoie
Imaginați-vă următoarea situație:
Partenerul vine târziu de la serviciu mai multe seri la rând.
Puteți spune:
În ultima vreme nu-ți mai pasă deloc de noi.
Dar de ce aveți, de fapt, nevoie?
Poate vreți să spuneți:
În ultima vreme aproape că nu ne mai vedem și îmi lipsește timpul petrecut împreună. Mi-ar plăcea să ne rezervăm în această săptămână o seară doar pentru noi.
Ambele fraze pornesc de la aceeași nemulțumire.
Dar impactul lor poate fi foarte diferit.
Prima îl evaluează pe celălalt.
A doua spune ce vi se întâmplă și ce ați vrea să schimbați.
Descrieți comportamentul, nu caracterul persoanei
Când ceva ne deranjează de mai mult timp, începem cu ușurință să generalizăm:
Ești egoist.
Ești neserioasă.
Nu mă asculți deloc.
Astfel de afirmații sunt greu de înțeles pentru celălalt.
Ce anume ar trebui să schimbe?
Este mult mai util să descrieți un comportament concret:
Când îți povestesc ceva și în timp ce vorbesc iei telefonul de câteva ori, am impresia că nu mă asculți.
Acum este clar despre ce vorbiți.
Nu spuneți:
„Ești un ascultător prost.”
Spuneți:
„Acest comportament concret mă deranjează.”
Iar despre un comportament concret se poate vorbi mult mai ușor.
Atenție la „întotdeauna” și „niciodată”
Când suntem frustrați, expresiile absolute ne vin aproape de la sine:
Tu nu faci niciodată curățenie.
Întotdeauna trebuie să rezolv eu totul.
Nu mă întrebi niciodată ce vreau.
Problema este că discuția se mută foarte repede la demonstrarea faptului că afirmația este sau nu adevărată.
Nu este adevărat, săptămâna trecută am făcut curățenie.
Și, dintr-odată, nu vă mai certați cu privire la împărțirea treburilor casnice.
Vă certați din cauza cuvântului „niciodată”.
În schimb, puteți fi concreți:
Săptămâna aceasta am făcut eu curățenie în bucătărie de trei ori. Aș avea nevoie să împărțim treburile casnice mai echitabil.
Situațiile concrete se rezolvă mai bine decât o sentință asupra întregii relații.
Nu presupuneți ce are celălalt în minte
Un alt pas frecvent este atribuirea intențiilor:
Nu-ți pasă de ce am nevoie.
O faci intenționat.
Vrei doar să mă enervezi.
Poate chiar credeți acest lucru.
Doar că nu puteți ști ce se petrece în mintea celuilalt.
Este mult mai sigur să vorbiți despre ce puteți observa și despre felul în care vă afectează.
În loc de:
Nu-ți pasă deloc că te aștept.
puteți spune:
Când întârzii și nu-mi dai de veste, aștept și nu știu când ajungi. Am nevoie ca data viitoare să-mi trimiți un mesaj.
Nu trebuie să decideți dacă celălalt este lipsit de considerație.
Îi spuneți ce comportament vă deranjează și de ce aveți nevoie în locul lui.
Să spuneți cum vă simțiți nu este încă o cerere
Uneori învățăm să vorbim despre sentimente, dar celălalt tot nu știe ce vrem, de fapt, de la el.
De exemplu:
În ultima vreme sunt extrem de copleșită.
Aceasta este o informație importantă.
Dar partenerul poate să nu-și dea seama dacă vreți să vă asculte, să preia o parte din treburile casnice sau să vă ofere o seară doar pentru dumneavoastră.
Este util să adăugați o cerere concretă:
În ultima vreme sunt foarte copleșită. Aș avea nevoie să te ocupi săptămâna aceasta de cumpărături și de cină marți și joi.
Acum celălalt știe la ce poate răspunde.
Nevoia și cererea nu sunt același lucru
Puteți avea nevoie de mai multă apropiere.
Dar:
Trebuie să stai cu mine două ore pe canapea în fiecare seară.
nu mai este o nevoie. Este un anumit mod de a o împlini.
Nevoia poate fi:
În ultima vreme îmi lipsește timpul petrecut împreună.
Iar cererea, de exemplu:
Putem să ne rezervăm în această săptămână o seară fără telefoane și fără muncă?
Aceasta este o diferență importantă.
Când ne cunoaștem nevoia reală, avem adesea mai multe posibilități de a o împlini.
O cerere bună este concretă
Comparați:
Am nevoie să fii mai atent.
cu:
Când vorbim seara, ai putea să lași telefonul deoparte timp de zece minute?
Prima formulare este vagă.
Ce înseamnă „să fii mai atent”?
A doua descrie ceva ce poate fi făcut cu adevărat.
În mod similar, în loc de:
Am nevoie de mai mult sprijin din partea ta.
poate fi mai util:
Când ajung acasă după o zi grea, m-ar ajuta să mă asculți puțin înainte să începem să căutăm soluții.
Cu cât cererea este mai concretă, cu atât celălalt are mai multe șanse să înțeleagă de ce aveți nevoie, de fapt.
Cererea trebuie să permită și un „nu”
Aici cererea se deosebește de o pretenție.
Spuneți:
Mi-ar plăcea să petrecem sâmbăta împreună. Ar fi posibil?
Celălalt răspunde:
Sâmbăta aceasta nu, am deja ceva stabilit.
Ce faceți mai departe?
Dacă urmează:
Deci prietenii sunt din nou mai importanți decât mine.
atunci întrebarea inițială poate că nu a fost, de fapt, o cerere.
A fost o pretenție, la care era acceptat un singur răspuns corect.
O cerere adevărată îi oferă celuilalt spațiul de a accepta, de a refuza sau de a propune o altă posibilitate.
Asta nu înseamnă că refuzul nu trebuie să vă afecteze.
Puteți spune:
Îmi pare rău, abia așteptam să petrecem timp împreună. Cum ar fi duminică?
V-ați exprimat nevoia și, în același timp, respectați faptul că și celălalt are propriile nevoi.
Nu trebuie să transformați nevoia într-o acuzație
Imaginați-vă că partenerul invită adesea oameni acasă fără să vă spună în prealabil.
Reproșul poate suna astfel:
Nu respecți deloc faptul că locuiesc și eu aici. Întotdeauna faci ce vrei.
Nevoia voastră reală poate fi însă destul de simplă:
Când vine cineva la noi fără să fi stabilit în prealabil, nu mă simt confortabil. Am nevoie să știu dinainte când vrem să invităm pe cineva acasă. Putem să stabilim să discutăm mai întâi despre asta data viitoare?
Nu spuneți cine este rău.
Spuneți:
ce se întâmplă → ce efect are asupra voastră → de ce aveți nevoie → ce solicitați.
Și dacă celălalt nu este de acord?
Să vă exprimați bine nevoia nu este o tehnică magică ce garantează că celălalt va spune da.
Puteți spune, de exemplu:
Aș avea nevoie să am în fiecare săptămână o seară doar pentru mine.
Iar partenerul poate răspunde:
Pentru mine este prea mult în situația actuală, cu copiii.
Asta nu înseamnă că v-ați exprimat greșit nevoia.
Abia acum începe conversația adevărată.
Puteți întreba:
Ce ar fi realist pentru tine?
Poate veți găsi împreună o altă variantă.
Și poate veți descoperi că unele nevoi nu pot fi armonizate cu ușurință.
O comunicare bună nu garantează acordul. Dar ajută la clarificarea lucrurilor asupra cărora nu sunteți, de fapt, de acord.
O structură simplă când nu știți cum să începeți
Nu trebuie să folosiți o formulă învățată pe de rost.
Vă poate ajuta însă următoarea ordine:
Situația concretă → efectul asupra voastră → nevoia → cererea
De exemplu:
Când planurile noastre se schimbă și aflu abia în ultimul moment, îmi este greu să-mi organizez programul. Am nevoie de puțin mai multă predictibilitate. Ai putea să-mi dai de veste data viitoare imediat ce afli că planul se schimbă?
În loc de:
Pur și simplu nu se poate planifica nimic cu tine.
Sensul este asemănător.
Dar felul în care îl transmiteți este complet diferit.
Nu este vorba să vorbiți perfect
Într-o conversație reală, probabil că nu veți fi de fiecare dată calmi și preciși.
Uneori vă va scăpa un reproș.
M-am săturat să trebuiască să rezolv singură totul.
Important este că îl puteți corecta:
Am spus-o ca pe un reproș. O să încerc altfel. În ultima vreme am impresia că cea mai mare parte a organizării casei cade pe umerii mei și sunt obosită din cauza asta. Aș avea nevoie să împărțim unele lucruri.
Capacitatea de a schimba direcția conversației este adesea mai importantă decât abilitatea de a formula totul perfect de la început.
Să știți de ce aveți nevoie este doar prima parte
La citirea articolului pare simplu să înlocuiți:
Nu-ți pasă de mine.
cu fraza:
Îmi lipsește timpul petrecut împreună și mi-aș dori să ne rezervăm o seară pentru noi.
Într-o conversație reală, însă, celălalt poate răspunde:
Săptămâna aceasta chiar nu am timp pentru asta.
Și tocmai în acel moment se vede dacă am formulat o cerere - sau dacă ne-am așteptat ca celălalt să fie de acord.
În Duovio puteți exersa în siguranță o situație similară. Spuneți cu propriile cuvinte de ce aveți nevoie, o persoană virtuală răspunde cererii dumneavoastră, iar conversația continuă în funcție de răspunsul vostru.
Astfel puteți încerca să formulați nevoia concret, fără reproșuri și fără presiune - lăsând, în același timp, celeilalte persoane spațiu real pentru a reacționa.